500 de km voi pedala, 5 copii voi ajuta! ❤️
Mara Vasilescu Asociația Clubul Câinilor Utilitari
Nu sunt mamă, încă. Așadar, cu siguranță, nu pot simți ce simte un părinte atunci când este vorba despre copilul lui, fie că sunt momente de bucurie, fie că sunt situații triste. Iar, dacă vorbim despre părinți ai căror copii se confruntă cu tulburări de neurodezvoltare, boli genetice rare și dificile, tetrapareze și o multitudine de alte dizabilități și suferințe, pot doar citi în privirea lor ceea ce e cel mai greu de dus în tot acest parcurs, și anume, durerea diagnosticului. Pe acești părinți nimic nu îi mai obosește, nici miile de nopți nedormite sau nenumăratele zile petrecute prin spitale, ori sutele de drumuri și ore petrecute din centru în centru pentru realizarea terapiilor necesare copilului lor...iar lacrimile, probabil că sunt o infinitate! De multe ori m-am întrebat de unde mai au putere și resurse, cum merg mai departe de la o zi la alta și ce îi mai bucură. Din ce am putut vedea de când lucrez în acest domeniu, bucuria lor este reprezentată de bucuria pe care o trăiesc copiii lor și de orice progres pe care aceștia îl fac, cât de mic!
Când, după o ședință de terapie, un părinte ne spune cu lacrimi în ochi „E pentru prima dată când copilul meu stă atât de mult pe scaun și este atent! Vă mulțumesc, vă mulțumesc din toată inima! Cum aș putea să vă răsplătesc?”, știm că am adus un gram de fericire și în sufletul lui!
Mulți dintre aceștia sunt părinți singuri, care cu greu mai fac față tuturor cheltuielilor necesare tratamentului și terapiilor pe care copilul lor trebuie să le urmeze și, de cele mai multe ori, sunt nevoiți să renunțe la o parte dintre acestea.
Prin acest proiect îmi doresc să le fim un sprijin atât părinților, care pentru mine sunt niște super eroi, cât și copiilor lor- aceste suflețele mult încercate, care zi de zi muncesc din greu, ore în șir, pentru a putea face lucruri care pentru noi sunt banale și pentru a putea „supraviețui” în societatea noastră care, din nefericire, prea puțin se apleacă să vadă și să înțeleagă și nevoile lor. Pentru acești copii, întâlnirea cu cățelușii nu mai este „muncă”, ci reprezintă joacă, acceptare, încărcare, zâmbete și multă veselie!
Provocarea mea pentru a strânge banii necesari desfășurării proiectului este să pedalez în fiecare dimineață, timp de 25 de zile, câte 20 de km/zi în parcul IOR. Voi face dovada parcurgerii numărului de km zilnic. Este o mare provocare și pentru mine, însă îmi doresc tare mult să putem aduce un strop de bucurie în sufletele care adăpostesc un ocean de lacrimi! Fiecare sumă pe care o puteți dona înseamnă enorm pentru mine!
Vă mulțumesc tare mult!
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul